Blog

Proteza de umăr – când este necesară?

Proteza de umăr – când este necesară?

Dr. Ion-Andrei Popescu, chirurg ortoped, supraspecializat în patologia membrului superior, ne oferă informații utile despre tot ceea ce presupune proteza de umăr.

Afecțiunile complexe ale umărului pot necesita înlocuirea acestei articulații cu o proteză, în special atunci când nu există alte opțiuni de tratament conservator sau chirurgical. Traducerea în plan clinic a modificărilor vizibile pe radiografii sau imagini de computer tomograf, este durerea însoțită de imposibilitatea de a ridica brațul afectat.

 

Protezarea umărului este o procedură ce se efectuează cu succes de peste 50 de ani. În ultimii 20 de ani s-au înregistrat progrese remarcabile în acest domeniu. În cazul în care articulația este distrusă din diverse cauze cum ar fi artroza (uzura iremediabilă a articulației), artrita reumatoidă (inflamația cronică a articulației), distrugerea iremediabilă a tendoanelor coafei rotatorilor, necroza capului humeral sau fracturarea acestuia, astăzi, aceasta se poate înlocui cu succes cu o proteză din titan și polietilenă.

 

Studiile clinice demonstrează că protezarea umărului restaurează calitatea vieții în activitătile de zi cu zi în majoritatea afecțiunilor care altfel sunt imposibil de tratat. Pacienții își recăpăta mobilitatea uitând totodată și de durerea cronică.

 

Majoritatea indicațiilor pentru protezarea umărului sunt:

  • modificări grave sau ireparabile ale articulației vizibile pe radiografii, RMN sau CT, traduse în plan clinic prin durere cronică și impotență funcțională
  • limitare accentuată a mișcărilor umărului sau aspect de umăr pseudoparalitic – mimează o paralizie a umărului, problema fiind una de natură mecanică
  • inexistența unei alte opțiuni terapeutice conservatoare sau chirurgicale reconstructive

 

INDICAȚII

Artroza (Omartroza)

Uzura articulației umărului odată cu înaintarea în vârstă este mai puțin întâlnită decât cea a șoldului sau a genunchiului. Distrugerea cartilajului articular și a suprafețelor articulare conduc în timp la o limitare a mișcărilor, care devin din ce în ce mai dureroase, calitatea vieții reducându-se drastic.

Artrita reumatoidă

Umărul este adesea atins de afecțiuni reumatice, evoluția bolii determinând momentul în care se va recurge la chirurgie. Termenul de ,,reumatism” este folosit pentru a desemna mai multe afecțiuni ale sistemului osteoarticular și se utilizează împreună cu un alt termen, pentru a da indicații mai concrete asupra a ceea ce se petrece. De exemplu, în cazul reumatismului inflamator sunt afectate țesuturile moi, iar tratamentul constă în debridarea bursei inflamate prin metoda artroscopică, o procedură minim invazivă de rutină. Dacă însă intervenția nu a fost făcută la timp iar degenerarea reumatică se produce și la nivel de cartilaj articular, tendoane și os, atunci protezarea devine singura opțiune de tratament. Într-un studiu recent al departamentului de chirurgia umărului al celebrei clinici Mayo, s-a evidențiat succesul protezei inversate de umăr în cazul pacienților reumatici.

Necroza capului humeral

Unele medicamente (de exemplu cortizonul), consumul excesiv de alcool, traumatismele, injecțiile repetate în umar, tratamente antireumatice îndelungate sau alte cauze încă necunoscute, pot duce la scăderea vascularizației capului humeral. Ca urmare a acestui fapt, celule de la acest nivel încep să moară, humerusul se deformează, suprafețele articulare nu mai sunt congruente iar mișcările devin din ce în ce mai limitate și dureroase. Unicul tratament în acest caz este implantarea unei proteze. Dacă nu se recurge la protezare cât mai devreme posibil, odată cu trecerea timpului, alte structuri ale umărului vor suferi modificări, iar protezarea va fi foarte dificilă, necesitând implanturi speciale care au durata de viața mai scurtă decât cele folosite uzual.

Artropatia coafei rotatorilor

În cazul pacienților cu ruptură masivă de coafă rotatorie netratată apare o decentrare a articulației umărului: centrul de rotație al capului humeral nu mai corespunde cu cel al glenoidei. Astfel, cele două suprafețe articulare nu mai ‘colaborează’. În timp, se distrug majoritatea structurilor care asigură mișcarea corectă, clinic creându-se tabloul clasic de umăr pseudoparalitic. Dacă boala este descoperită în fază incipientă, există opțiunea unei operații artroscopice minim invazive de reparare a tendoanelor afectate sau de reconstrucție cu ajutorul unui transfer musculo-tendinos. Pacienții de obicei neglijează un umăr dureros și nu cauta mereu un specialist, boala fiind descoperită în stadiu avansat. În acest caz, nici măcar o proteză anatomică nu mai poate fi de ajutor. Soluția inovatoare constă în inversarea biomecanicii umărului, implantându-se o proteză, care prin modificarea centrului de rotație a umărului, oferă mușchiului deltoid destulă forță sa miște brațul în orice poziție anatomică, redând astfel calitatea vieții pacientului.

SCOPUL TRATAMENTULUI

Scopul înlocuirii suprafețelor articulare este reducerea durerii și îmbunătățirea funcției umărului. Protezarea umărului țintește reconstrucția funcției normale a umarului și restituirea calității vieții în activitățile cotidiene. Majoritatea sporturilor de agrement, inclusiv golf și tenis se pot practica odată încheiată perioada de kinetoterapie și reeducare postoperatorie.

TEHNICA OPERATORIE

Primul pas este expunerea articulației umărului printr-o incizie de aproximativ 7-9 cm. Abordurile chirurgicale sunt gândite să nu afecteze țesuturile învecinate, pentru a asigura o recuperare postoperatorie cât mai rapidă. Se indepărtează capul humeral bolnav, urmărindu-se linia colului anatomic. După eliberarea articulației de țesuturi bolnave, debridări selective și analiza suprafețelor de protezat, se poziționează ghiduri specifice pentru a stabili locul de ancorare a protezei în os. Respectând planificarea preoperatorie personalizată pentru fiecare pacient în parte și comparând cu situația intraoperatorie, se implantează proteza specifică.

COMPLICAȚII

Endoprotezarea umărului trebuie sa fie indicată și efectuată de către un chirurg supraspecializat în chirurgia umărului, cu o rutină îndelungată în acest domeniu exclusiv. Complicațiile întâlnite în chirurgia umărului sunt în general aceleași ca la șold și genunchi, dar incidența lor este mult mai mare. Succesul operației constă și în cunoașterea exactă a complicațiilor și a metodelor de a le evita. Chirurgul dumneavoastră trebuie să vă expună toate detaliile legate de endoprotezarea umărului, conform dreptului dumneavoastră de a fi informat corect inclusiv asupra alternativelor de tratament, înainte de a consimți începerea tratamentului convenit.

RECUPERAREA

În prima săptămâna postoperatorie, brațul este imobilizat într-o orteză. Timp de 3 săptămani, pe timpul somnului se va purta o orteză specială care menține cotul în usoară abducție astfel încât să stea depărtat de trunchi. Incă din prima zi se poate începe fizioterapia dar cu atenție deoarece umărul nu trebuie să realizeze miscări active, la liber, timp de 6 săptămani. La sfârșitul acestei perioade se începe lucrul cu mobilitățile active, crescând gradat dificultatea în funcție de nivelul de toleranță al fiecărui pacient în parte. Timp de 3-4 săptămani se recomandă ca recuperarea să se realizeze sub atenta supraveghere a chirurgului și kinetoterapeuților specializați în recuperarea umărului.

Ca regulă generală, un umăr care înainte de protezare avea funcția de maxim 30-40% dintr-un umăr normal, la 6 luni după operație va fi la 60% ajungând la 80-90% dintr-un umăr normal la un an după operație. În toată această perioadă, durerea este absentă.

 

Dr. Ion-Andrei Popescu, ortoped, expert în tratamentul patologiilor membrului superior, în special în tratamentul chirurgical minim invaziv al umărului, s-a alăturat programului de Visiting Professors al clinicii Intermedicas, oferind astfel acces pacienților români, la servicii medicale la cele mai înalte standarde. 

Distribuie:
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestShare on TumblrEmail this to someone
Inapoi la articole