Blog

„Dacă îmi bate inima?” Povestea lui Vlăduț sau cum să îți fie teamă de fiecare bătaie a inimii

„Dacă îmi bate inima?” Povestea lui Vlăduț sau cum să îți fie teamă de fiecare bătaie a inimii

„Acum face de toate, înainte nu făcea nimic”. Așa începe povestea lui Vlăduț, un băiețel de 11 ani, care acum cinci ani a fost diagnosticat cu tahicardie cu sindrom de preexcitație Wolff-Parkinson-White (WPW). Această afecțiune îi făcea inima să bată mai tare, iar orice emoție îi ducea ritmul inimii chiar și la 300 de bătăi pe minut, în condițiile în care frecvența normală a bătăilor inimii pentru un copil de vârsta lui este de 70-100 bătăi pe minut.

WPW este o afecțiune congenitală, cu o frecvență de 1-3 cazuri la 1.000, mai des întâlnită la bărbați. Inima funcționează ca un motor, pe baza unui impuls electric care declanșează activitatea mușchiului cardiac. Impulsul electric ajunge la mușchi printr-un soi de canal, care emite de obicei cu o frecvență de 60-80 impulsuri pe minut, frecvență care crește în timpul efortului.

În WPW are loc un fel de scurtcircuit, prin care impulsurile nu se descarcă pe cale naturală, ci, după ce activează mușchiul inimii se întorc și reintră în circuitul inițial. Inima se va cotracta, astfel, mult mai repede și poate ajunge la o frecvență atât de mare încât să nu mai poată face față.

De-a lungul timpului, părinții au fost cu Vlad la mai mulți medici din România, care, din cauza vârstei mici a copilului, i-au recomandat într-o primă etapă tratamentul medicamentos. A urmat medicația, însă, odată cu trecerea timpului, crizele tahicardice deveniseră din ce în ce mai dese. „Episoadele ajunseseră atât de frecvente și aveau loc în contexte atât de diferite, încât devenise foarte dificil să ne dăm seama ce le declanșează, astfel încât să putem evita astfel de situații pe viitor. Copilul ajunsese să aibă aceste crize și noaptea în somn sau dimineața, fără să fie declanșate de stări emoționale”, povestește mama lui Vlad.

De teama unor noi crize, Vlad nu a mers niciodată în tabere, nu a fost la bunici singur, fără părinți, înainte de fiecare plecare în vacanță își făcea griji, nu făcea sport și avea interdicție să guste chiar și o bucățică de ciocolată. Era în permanență preocupat, stresat și nesigur.

În august 2016, Vlad a început investigațiile pentru ablație cu radiofrecvență (ARF), o procedură minim invazivă care, efectuată de un medic specialist, are o rată de succes ce depășește 95%. Din păcate, în România nu i s-a recomandat niciodată să facă această intervenție în spitale de copii, în special din cauza faptului că la noi în țară nu există medici aritmologi pediatri și medici specializați în electrofiziologie pediatrică.

Rezolvarea cazului: Dr. Youssef Tammam, șansa lui Vlăduț la o viață normală

Un context fericit a făcut ca, la finalul anului 2016, în calea părinților să iasă dr. Wargha Enayati, medic cardiolog care a contribuit semnificativ la dezvoltarea sistemului  de sănătate din România din ultimii 20 de ani. Dr. Enayati i-a îndrumat pe părinții lui Vlad înspre clinica noastră, acolo unde au fost preluați de dr. Youssef Tammam, medicul cardiolog care a tratat până acum peste 1.000 de copii și nou-născuți cu malformații cardiace.

Au ajuns în clinica Intermedicas în luna februarie anul acesta, iar după o primă consultație la dr. Youssef Tammam, în doar trei săptămâni Vlad era deja programat pentru intervenție la clinica San Donato din Italia, clinică în care astfel de intervenții la copii sunt efectuate cu regularitate de mai bine de 20 de ani.

Lucrurile au mers foarte repede, internarea s-a făcut rapid, toate analizele necesare intervenției au fost recoltate în maximum două ore. Vlăduț a fost preluat de un medic manager de caz care a ținut în permanență legătura cu părinții și i-a informat despre evoluția stării acestuia.

„Am avut emoții, desigur, însă doar gândul că în acea clinică lucrează peste 4.000 de medici mi-a oferit liniște și o stare de siguranță extraordinară. Dacă mai adaug și CV-ul impresionant, de peste 100 de pagini al profesorului Carlo Pappone, cel care l-a operat pe Vlad, îmi dau seama că nu exista un loc mai potrivit pentru tratamentul copilului meu în acel moment”, își amintește mama lui Vlăduț. Iar pe lângă profesionalismul de necontestat, clinica din Italia a fost și un loc primitor și prietenos pentru Vlad și familia sa. Când au ajuns, toți știau cine este Vlăduț, i-au spus pe nume de cum a ajuns. „Am găsit acolo niște oameni minunați care ne-au făcut să ne simțim speciali și ne-au dat, asftel, foarte multă încredere. Pe toată durata șederii noastre acolo, am avut parte de toată atenția necesară, chiar mult peste ceea ce ne-am fi imaginat”. Iar în acest context, lucrurile nu aveau cum să nu decurgă excelent: după doar două zile de la operație, copilul a fost externat.

Ciocolată, suc și febră musculară, după ani de restricții

Vlad este liniștit acum. Medicii de la clinica San Donato i-au oferit lui Vlad și părinților acestuia certitudinea că nu există niciun risc de recidivă și de acum înainte va putea avea o copilărie normală, cu activități pe care le face orice alt copil de vârsta lui. La nici o săptămână de la operație, Vlad juca fotbal, alearga, ba chiar se bucura de febra musculară căpătată, pentru că nu se oprește deloc. Dar, mai mult decât atât, după ani de restricție totală, Vlad poate să mănânce ciocolată și să bea suc alături de prietenii săi fără să se mai teamă de nimic.

Sursa foto: pexels.com

Distribuie:
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestShare on TumblrEmail this to someone
Inapoi la articole